Imi aduc aminte de copilarie, perioada cea mai frumoasa a vietii, cand departe de toate rautatile si greutatile, ma trezeam in fiecare dimineata cu zambetul pe buze. Parca vad parcul, leaganele, santierul si toate celelalte locuri de joaca dragi unde, amestecat in multimea de copii, nici nu banuiam ca drumul meu nu va fi acelasi cu al lor, ca mi s-a pregatit cu totul altceva. Timpul a trecut, ne-a dus prin scoli, facultati, viata… frate’miu are 2 fetite, Claudiu 1 baietel si Clara tocmai s-a casatorit. Dragos s-a facut doctor cum visa, iar Mariana profesoara. Eu m-am facut gay. Hopa! S-a rupt filmu’?
De ce scriu toate astea? Poate din nevoia de eliberare, sau poate din dorinta de a mai domoli incrancenarea unora care se grabesc sa judece oamenii. Ramasesem la profesii si realizari cand s-a rupt filmul. La capitolul studii / cariera / whatever, stau bine, nu am nicio nemultumire… lasand modestia deoparte putin, unele realizari profesionale chiar constituie un mic umar pus la constructia acestei tari (ce comunist suna). Am facut si fac in continuare lucruri care sunt apreciate, si chestia asta imi da putere si satisfactie. Sunt apreciat la locul de munca si intre prieteni dar mereu m-am intrebat ce-ar zice ei daca le-as spune…totul despre mine. E greu sa urasti minciuna din adancul sufletului si sa fii obligat sa traiesti totusi in ea. Mai ies cu cate o tipa sa-mi fac “imaginea”, dar am grija sa o parasesc inainte de a dezvolta relatia, din teama de a nu o rani, si de ce nu, pentru a nu-i/nu-mi pierde timpul aiurea .De ce ma stresez cu asa detalii? Pai simplu, pentru ca trebuie. Cand lucrezi in anumite medii, nu iti permiti sa dai cartile pe fata, nu in Romania, nu astazi. Coming-outul? Niciodata. Sau poate dupa ce nu vor mai fi ai mei parinti pe care-i iubesc enorm si nu as dori sa sufere. Oricum ma simt prost pentru cate au facut pentru mine, si ca nu pot sa le ofer bucuria nepoteilor. Stiu, sunt multi gay casatoriti care au si copii, dar nu as putea face asta. N-ar fi cinstit pentru EA. Apropo, imi plac femeile dpdv. sexual, dar de iubit nu pot iubi decat un barbat, si pentru ca asta conteaza cel mai mult pt mine, nu ma consider bi ci gay. Ca o mica paranteza, am un amic pe net, care la vreo 60 de ani a divortat si a “iesit din dulap”(nu e din RO, evident). Are 2 copii hetero cu care se intelege de minune, dar sotia nu mai vrea sa-l vada. Nu-i de mirare. Oricum, mi-a spus ca societatea din vremurile tineretii lui l-a obligat sa faca pasul, si sa nu-l fac niciodata ca-i un chin psihic enorm. Si sunt convins.
Sunt o multime de mituri si idei complet gresite despre gay si incerc sa fac putina lumina, raspunzand la diverse opinii emise de catre persoane hetero cu o toleranta scazuta pentru gay – stare intretinuta de cele mai multe ori de necunoastere. Sunt citate din diverse discutii completate cu raspunsuri si opinii personale.
Nu este normal…
Poate ca nu este normal, in masura in care normalitatea este data de majoritate iar comunitatea gay reprezinta o minoritate. Pot fi de acord cu aceasta afirmatie si nu ma deranjeaza daca nu sunt considerat “normal”. La urma urmei si in lumea hetero se petrec o multime de lucruri departe de a fi normale. Deci, anormalitatea nu mi se pare o insulta si mi-o asum.
Cineva spunea despre relatii si ca poate fi fericire intr-un cuplu gay/lesbi, la fel ca si in cele hetero si ii ruga pe ceilalti sa nu vada totul prin prisma sexului. Un disperat raspunde: “Mai oameni buni, kwurul NU E PENTRU SEX!!! fericire homosexuala? de ce nu si fericire necro-fila?!!! sau pedo?? de ce nu au drept la fericite si ucigasii ?!! La zid!!”
Comparatiile de genul asta nu le pot intelege. Cum faci conexiunea intre un gay si un ucigas? Ce poate fi in capul tau? Iar asocierea cu pedo – este pur si simplu tampita! Homosexualitatea e liber consimtita de ambele parti. Gay poate fi fratele tau, fiul tau sau unul din prietenii la care tii. Ce faci in cazul acesta, il pui la zid? Numai pentru ca nu simte la fel ca tine? DE CE? Cu ce te afecteaza pe tine personal? Dintre cei care sunteti atat de porniti, cunoaste sau are cineva vreun prieten homosexual? Ca multi nici nu stiu despre ce e vorba, ganditi doar prin prisma prejudecatilor.
Un alt lucru care ii obsedeaza pe unii este modul in care se consuma sexul gay. Atat de des vad referiri la asta incat incep sa cred ca va ganditi la el mai mult decat gayii. Ei bine dragii mei hetero, aflati ca sunt unii gay care nici macar nu practica sexul anal(ma incadrez aici)… Iar cei care il practica, cu ce va deranjeaza pe voi? Sunt o multime de cupluri hetero care practica asta, cu ei ce faceti?
Si intelegeti odata pentru totdeauna ca nimeni nu a ales de buna voie sa fie gay, si odata cu asta dezavantajele acestei “optiuni” intr-o lume plina de intoleranta.
Religia, Adam si Eva, nu Adam si Eugen
Bla, bla…right. Daca tot veni vorba si ne agatam de Adam si Eva, poate imi explica si mie cineva, dupa ce au facut “n” copii, care cu care s-a imperecheat mai departe…
Daca homosexualitatea e anormala pentru ca e “impotriva naturii”, inseamna ca si sexul oral e anormal. Si prezervativul.
Hai sa va spun eu ce e normal. Normal e sa te casatoresti virgin. Si sa nu te masturbezi niciodata, ca e pacat in fata lui Dumnezeu. Dupa casatorie, sex doar cu sotia, evident, si doar in pozitia misionarului, ca altele sunt perversiuni. Despre sex oral nici nu mai vorbesc, e pacat de moarte. Anticonceptionale ?! Doamne apara si fereste !!! Pana la 30 de ani, vreo 20 de copii… etc… Probabil ce nu intelege marea majoritate de oameni care ii huiduie si vor sa le ia gatul homosexualilor .. e ca homosexualitatea nu e o chestie legata de sex. E vorba de sentimente. Sentimente cu care marea majoritate a homosexualilor se nasc. Nu au cum sa isi renege sentimentele doar de dragul societatii.
Gayfest
Sau parada barbatilor efeminati si travestiti… Ei sunt o “minoritate in minoritate”! Sunt T-ul din LGBT. Ar fi culmea ca tocmai eu sa-i judec, departe de mine gandul. Sunt si ei o pata de culoare (au inceput sa ma deranjeze totusi, pentru ca nu ma reprezinta absolut deloc si totusi, in mod eronat sunt asociat cu ei). Insa vreau sa stiti ca multi gay sunt cat se poate de masculini, poate mai masculini decat unii hetero care se bat cu pumnul in piept. Masculini in gesturi, voce, aspect corporal si vestimetar, etc. Senzationalul oferit de travestiti da bine “pe sticla”! De aceea este intretinut acest mit si lumea intelege prin gay un barbat rujat, cu poseta si tocuri — total gresit.
La “GayFesturi” travestitii ies mereu in evidenta, fac show si toate reflectoarele sunt pe ei. Gayii ceilalti, majoritatea, stau in banca lor si nici nu le simtiti prezenta.
Si acum parere pur personala… imi plac barbatii, prin definitia de gay, da? Si atunci cum ar putea sa imi placa unul care are gesturi si aspect feminin? Este ilogic. Personal, orice semn de feminitate la un barbat ma indeparteaza. Sunt mascul 100% si imi plac masculii adevarti. Multi din prietenii mei gandesc la fel. Si suntem cat se poate de masculini.
Gayfestul, sau in traducere libera, taierea cracii de sub picioare, este poate cea mai mare greseala pe care o face comunitatea gay. Aceste parade care ii sfideaza pe hetero, in nici un caz nu vor aduce toleranta si acceptare, ci dimpotriva, ura si dispret. Bai oamenilor, suntem tampiti ?! Nu inteleg cum putem continua cu aceasta greseala, AN DE AN.
Spune cineva pe un forum: “In loc sa organizeze o manifestare serioasa, cu oameni imbracati cat mai firesc, asa ca Buhuceanu, si sa sublinieze clar cererile, s-a facut un fel de circ. Au scos in fata travestitii, care de fapt nici nu apartin comunitatii gay, iar acestia n-au facut altceva decat sa se dea in spectacol. Pentru multi bucuresteni, acest fapt a aruncat in ridicol manifestarea.” Si are mare dreptate.
Uimitor a fost ca cei din multimea violenta anti-gay, cu religia in brate, loveau fara mila niste oameni… si biserica ortodoxa ii incurajeaza, neluand nici un fel de pozitie fata de violentele din timpul paradei. NO COMMENT… “Iubeste-ti aproapele”? Povesti…
Dlor. gay, daca doriti sa obtineti intelegerea celor din jur, altfel trebuie sa procedati. Fiti niste oameni model in societate, buni cetateni, buni prieteni pentru cei din jur, si nu va trambitati preferintele peste tot. In acest fel le aratati celor din jur ca sunteti niste oameni normali de care nu trebuie sa se teama sau pe care sa ii dispretuiasca. Multi gay care procedeaza asa se bucura de respectul si prietenia colegilor hetero.
Prin Gayfest as intelege altceva, si anume un eveniment la care membrii talentati din comunitatea gay expun produsele muncii lor, in diverse domenii, pentru ca slava Domnului, avem destui oameni de calitate. Astfel cei hetero vor vedea ca gay nu inseamna un papagal care umbla in chiloti si cu baloane colorate pe strada, ci un om ca toti ceilalti (exceptand sexualitatea), care contribuie cu succes la evolutia societatii si nu ii deranjeaza cu nimic pe cei din jur. Ce-i asa greu de inteles?
Casatorii gay
Personal nu sunt pentru…nici nu prea ma intereseaza subiectul si tind sa dau dreptate celor care spun ca o casatorie trebuie sa fie pentru barbat si femeie.
Adoptii de copii
Nu cunosc statisticile si studiile facute pe acest subiect. As fi de acord cu adoptiile in cazul in care copilul nu ar avea de suferit mai tarziu, prin greutati in integrarea in societate(mentalitatea romaneasca i-ar putea face probleme). Nu cred ca i-ar fi influentata sexualitatea, majoritatea gaylor provin din familii heterosexuale doar. Traiesc intr-un mediu hetero, si nu am devenit hetero. Daca ar fi dovedit ca sexualitatea copilului ar putea fi influentata, cu siguranta nu as adopta.
“Nu vreau sa-i vad sarutandu-se pe strada”
Asta iar mi se pare o tampenie. Pai la atata intoleranta, trebuie sa fii cel putin inconstient si tampit sa faci asta pe strada. Nu este decent nici macar la hetero. Tandreturile se fac acasa in intimitate, punct.
Poate am fost cam prapastios pe alocuri si a iesit un articol cam gri, dar in esenta, viata e frumoasa, indiferent de orientari, mai ales cand tii in brate persoana iubita, si nu conteaza ca nu poti trambita fericirea ta in jur.
Sa fiti iubiti!
4 raspunsuri Până acum ↓
andreea // decembrie 21, 2008 la 11:47 pm
ti-am citit comentariul de pe blogul lui Cabral, sincer am ramas un mic uimita… si poate putin vinovata de lucrurile pe care le gandeam…
m-am bucurat sa citesc acest articol!
johnny // ianuarie 28, 2009 la 1:35 pm
Salut ! Drumul tau in viata a fost ca al oricarui alt om. Ai un ton un pic amar, cand spui ca ti s-a pregatit altceva. Prietenii tai au ajuns sa aiba diverse meserii [au realizat ceva], iar tu ai ajuns gay. E doar o mica auto-ironie, probabil, deoarece spui ca esti, totusi, multumit cu ceea ce ai realizat in plan profesional. De ce atata ura ? Probabil ca din cauza lipsei de educatie, de informatii, din cauza prejudecatilor, a egoismului, a lipsei de interes, a conventiilor sociale. Am 35 de ani, si ma regasesc in ceea ce ai scris aici, de parca as fi scris randurile chiar eu. Si eu am avut o copilarie frumoasa, fara griji, de care imi amintesc cu placere si nostalgie. Problemele au inceput in adolescenta, cand am constatat ca ma atrag barbatii, si nu oricare, ci numai cei maturi, in jur de 50 de ani si peste. Lucrul asta m-a dezorientat foarte tare, pentru ca venea in contradictie cu modul in care fusesem educat, cu tot ceea ce stiam eu. Era un sentiment foarte ciudat, caruia nu ma puteam opune, si care ma facea sa ma simt teribil de vinovat. Nu puteam sa scap de atractia asta, si de vina asta teribila de a fi anormal. Mai rau era ca nu aveam aproape nici o informatie despre ceea ce inseamna gay sau relatiile dintre doi barbati. Nu aveam cu cine sa discut, nu aveam incredere in nimeni, sa spun ce ma framanta, pentru ca totul era atat de groaznic pentru mine. Ma simteam foarte singur. Mass-media prezentau cand si cand povesti teribile despre gay, gen moartea lui I.L. Mihalea, lucru care imi accentua nelinistile si nesiguranta. In felul asta, s-a dezvoltat in interiorul meu un conflict foarte puternic, care m-a macinat groaznic. M-am luptat cu mine pe toata perioada anilor de facultate, si nu am reusit decat sa ma simt foarte vinovat si dezorientat. La un moment dat am ajuns la un capat foarte periculos, si am fost pe punctul de a sari in….abis. Am dezvoltat o depresie groaznica, si am ajuns in cele din urma la un psiholog. O femeie psiholog, care m-a ajutat sa trec peste toate temerile mele, si sa ma accept asa cum sunt. Toti anii aceia au fost teribil de grei pentru mine, insa important e ca am reusit sa ma regasesc, si sa merg mai departe. Stiu ca sunt si altii care au trecut, sau trec prin aceleasi framantari, si as vrea ca nimeni sa nu mai sufere atat. Alte probleme au aparut dupa ce am inceput sa intru in contact cu ci pe care i-am cautat atat. Nu mi-am dorit aventuri, insa am avut, initial, parte mai mult de asa ceva. Cei mai multi vor un sex rapid, fara implicare. Unii sunt casatoriti, si nu doresc sau nu isi permit mai mult, altii se limiteaza la relatii superficiale, de suprafata, si ii considera pe cei cu care se intalnesc piese de mobilier, sau bucati de carne. In fond, dragostea e acelasi lucru frumos, hetero sau gay fiind, nu conteaza orientarea sexuala. Sentimentul acela ca te regasesti in cineva, ca e un om care se bucura atunci cand te vede, si cand e cu tine. De mai mult de un an sunt intr-o relatie asa cum visam eu sa fie o relatie cu un barbat. E ca si cum cineva ar fi vrut intentionat sa ne intalnim, pentru ca omul asta este asa cum imi doream eu sa fie. Iti multumesc pentru ca ti-ai deschis sufletul aici…..si poate ca se vor schimba lucrurile si in Romania. Romanilor le place sa se considere primitori si ospitalieri. Ii primim pe toti cu paine si sare….Sare in ochi, cum spunea un amic de al meu. Salutari !
domnulgray // ianuarie 28, 2009 la 6:22 pm
Andreea, sa-ti dea Dumnezeu sanatate si tot ce-ti doresti!
johnny, nu pot decat sa spun ca am exact aceeasi poveste si cumva reciproc, ma regasesc in mesajul tau! Multumesc.
johan // februarie 3, 2009 la 10:14 am
asa este a fi gay nu este o obtiune este o realitate si trebuie acceptata asa cum este dar inca la noi toleranta e la un nivel scazut mai ales ca este ascuns si in spatele religiei desi religia e care propovaduieste in cele 10 porunci toleranta,dar mai e ceva care face ca lumea gay-lor sa fie privita ciudat si asta este din cauza travestitilor si transsexualilor care se infatiseaza asa cum se infatiseaza si din acesta cauza asta toti sintem vazuti prin prisma aceasta gresita. Desi cei care sint gay sint oameni ca oricare altul ca ce face omul intre 4 pereti in pat si cu cine nu este treaba nimanui.Si gay au nevoie de parteneri in viata si de multeori nu au curajul de a se muta impreuna din cauza intolerantei,desi exista asa zisa monogamie si intre ei cu toate ca multi neaga asta.Eu traiesc intr-o relatie foarte frumoasa am un partener cu care de multi ani ne intelegem foarte bine si stam inpreuna,acest lucru ori cine o poate face daca stie ca o relatie indiferent de car este ara la baza un grad mare de compromis o sinceritate perfecta si un respect fata de partener despre iubire nu mai spun,doar asa se poate si ori ce relatie functioneaze